Cea mai importantă mănăstire din apropiere de Turda, Mănăstirea Dumbrava, are o istorie impresionantă. Ce o face atât de importantă? În afara faptul că în acest așezământ binecuvântat se află unul dintre cele mai mari și importate centre sociale din România unde viețuiesc nu mai puțin de 130 de copilași și peste 50 de vârstnici, mănăstirea asigură hrana zilnică pentru aceștia. Este greu să întreții o familie cu 2 copii darămite să hrănești peste 200 de oameni (cu tot cu măicuțe). Părintele Arhimandrit Vasile reușește, cu ajutorul Bunului Dumnezeu, să asigure o viață normală celor din așezământ, oferindu-le mângâiere, liniște și pace. În fiecare vineri se săvârșește Taina Sfântului Maslu unde participă într-un număr mare și credincioși din zona Turda și Câmpia Turzii.
Mai jos, pagina de facebook a Mănăstirii Dumbrava detaliază lucruri pe care puțini dintre noi le știm.
„Pe drumul european E81, aproximativ la 15 km de municipiul Turda, judeţul Cluj şi înainte de 4 km de comuna Unirea, judeţul Alba, se zăreşte străjuind ca o cetate pe culmea molcomă a unui deal, la aproximativ 1 km distanţă, o mănăstire care dă locului o măreţie aparte: Mănăstirea Dumbrava, judeţul Alba.
Între zidurile acestui aşezământ monahal din Arhiepiscopia Alba Iulia, este construit un sat a lui Dumnezeu unde convieţuiesc în deplină armonie, alături de preotul duhovnic şi maici, copii, mame şi bunici, animale şi păsări, înconjuraţi de multă dragoste şi ocrotire pământească dar mai ales divină. Sfântul lăcaş a fost construit în formă de cetate, cu o clopotniţă la intrare şi cu două biserici în centru. Aşezământul monahal are în prezent duuă biserici. Bisericile păstrează stilul românesc, având pridvor, pronaos, naos şi altar. Mănăstirea are viaţă de obşte. Aici se nevoiesc şi se îngrijesc de bunul mers al mănăstirii 24 de maici şi surori sub îndrumarea Prea Cuviosului Arhimandrit Vasile care este şi duhovnicul mănăstirii şi a Maicii Stareţe Mina. În sfântul aşezământ se oficiază zilnic Sfânta Liturghie şi cele şapte laude bisericeşti. Biserica mică are piatra de temelie pusă la 26 octombrie 1996, de către Înaltpreasfinţitul Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului, atunci Arhiepiscop al Alba Iuliei, la iniţiativa inimosului arhimandrit Vasile, care a fost preot paroh în satul Dumbrava. Mănăstirea a fost ridicată pe păşunea satului, donată de dumbrăveni, pe locul unde, la 1703, în vremea uniaţiei, a fost martirizat preotul ortodox Ioan, fiind ars de viu într-o căpiţă de fân. Pictura murală a bisericii mici este realizată în tehnica frescă, în stil neobizantin, de către soţii Crişan în anul 2000, iar catapeteasma este lucrată în lemn de cireş de meşteri bistriţeni, în patru registre: icoanele împărăteşti, praznicarele, apostolii şi proorocii. La 26 octombrie 2002, a fost sfinţită biserica de către Înaltpreasfinţitul Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului, atunci Arhiepiscop al Alba Iuliei şi Preasfinţitul Visarion, actualul Episcop al Tulcii alături de un sobor de peste 50 preoţi. Biserica mică are doi ocrotitori : Sf. Mare Mucenic Dimitrie – Izvorâtorul de Mir (26 octombrie-hramul principal) și Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamţ (5 august-al doilea hram). La data de 26.10.2009 a fost pusă piatra de temelie a bisericii mari „Adormirea Maicii Domnului” în prezenţa Înaltpreasfinţitului Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului, atunci Arhiepiscop al Alba Iuliei şi a unui sobor de peste 70 de preoţi. Aceasta este pictată în tehnica frescă, în stil neobizantin de către pictorul Constantin Bumbu împreună cu fiii săi şi a fost finalizată în anul 2014.
Catapeteasma este lucrată în lemn de stejar de meşteri maramureşeni, în patru registre: icoanele împărăteşti, praznicarele, apostolii şi proorocii și este îmbrăcată în foiță de aur. A fost sfinţită în data de 13.05.2013. La slujba de târnosire au participat cinici ierarhi, respectiv Mitropolitul Laurenţiu al Ardealului , Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Alba Iuliei, Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, Preasfinţitul Părinte Andrei, Episcopul Covasnei si Harghitei, Preasfinţitul Părinte Gurie, Episcopul Devei şi Hunedoarei și un sobor impresionant de preoţi. Mănăstirea Dumbrava este un aşezământ în care Mântuitorul S-a coborât de pe cruce să-i mângâie pe cei orfani, pe cei bolnavi şi gârbovi, pe cei fără de boală, dar rătăciţi, pe copiii şi bătrânii care au fost părăsiţi de semenii lor. Şi ca orice aşezare numeroasă care se preocupă de sănătatea vieţuitorilor ei are şi un cabinet stomatologic unde lucrează ca medic una din maicile mănăstirii. In rândul clădirilor ce se înşiruie în acest loc întâlnim o Casă ţărănească în stil vechi şi cinci cruci vechi de piatră, un mic muzeul al ethos-ului românesc din toate timpurile. S-a construit şi o brutărie care poate asigura necesarul zilnic de pâine al mănăstirii. Pământul din jurul mănăstirii este cultivat cu cele necesare traiului. Mănăstirea deţine şi animale care asigură o hrană consistentă locuitorilor ei: lapte, miere, carne, ouă. Unul dintre punctele de atracţie pentru toţi copiii, şi nu numai, este Sălaşul animalelor și lacul cu lebede; în fapt aici sunt găzduite felurite animale abandonate, găsite sau aduse de cei ce nu au putut să mai aibe grijă de ele: ponei, căprioare, cerbi, iepuri, fazani, păuni, găini şi cocoşi, porumbei, curcani….Ceea ce deosebeşte însă acest aşezământ de altele este povestea locuitorilor lui, a celor care au venit să-şi găsească un cămin alături de părintele Vasile şi măicuţele inimoase. Povestea lor este una trecută şi tristă, şi alta nouă, plină de iubire, născută din lucrarea filantropică a Bisericii. În acest aşezământ convieţuiesc alături de obştea mănăstirii aproximativ 130 copii şi adolscenţi, 50 de vârstnici, persoane cu handicap fizic sau psihic, altele abuzate, abandonate, etc. Câte persoane, atâtea poveşti de viaţă, unele triste, altele dramatice, despre care este mai bine să nu întrebi pentru a nu trezi amintiri dureroase, ispite sau cine mai ştie ce suferinţe şi răni nevindecate. Pe lângă Mănăstirea Dumbrava funcţionează unul dintre cele mai mari centre sociale din ţară, care cuprinde: Centrul de servicii sociale Sfânta Veronica, în cadrul căruia funcţionează o casă de tip familial destinată ocrotirii copiilor în regim săptămânal, Centrul de formare a deprinderilor pentru viaţă independentă, Casa specială Sfântul Nectarie, Centrul maternal destinat adăpostirii temporare a mamelor care, însărcinate fiind sau alungate cu copii mici, se confruntă cu situaţii de criză, neavând casă sau fiind alungate de acasă. Apoi, aici mai există şi Căminul pentru bătrâni Sfânta Maria, care are ca scop ocrotirea în regim rezidenţial a persoanelor vârstnice și Căminul pentru persoane vârstnice ”Sfânta Ana” din oraşul Teiuş care are ca scop ocrotirea în regim rezidenţial al femeilor vârstnice.” Facebook Mănăstirea Dumbrava
