Când intri într-o încăpere, felul în care îi saluți pe cei prezenți spune ceva despre tine înainte de a începe conversația. O privire, un „bună ziua” și o strângere de mână pot așeza întâlnirea sub semnul respectului.
Există reguli de conviețuire pe care le învățăm acasă și le purtăm cu noi toată viața. Una dintre ele este simplă: cel care intră îi salută pe cei aflați deja în încăpere. Este un gest firesc prin care își anunță prezența și le acordă atenție celorlalți.
Într-un grup restrâns, atunci când alegi să dai mâna cu bărbații prezenți, politețea înseamnă să îi incluzi pe toți. Fiecare merită aceeași considerație, indiferent de funcție, de statut sau de cât de apropiată este relația dintre voi.
Să strângi mâna câtorva persoane și să treci pe lângă celelalte poate lăsa sentimentul unei excluderi. Uneori este grabă, alteori neatenție. Pentru cel trecut cu vederea, însă, gestul poate cântări mai mult decât își imaginează cel care tocmai a intrat.
Desigur, contextul contează. La un eveniment cu zeci de participanți, un salut adresat întregii încăperi este potrivit. Într-o întâlnire restrânsă, salutul personal și câteva secunde de atenție pentru fiecare contribuie la o atmosferă plăcută. Strângerea de mână se adaptează, firesc, disponibilității și confortului celuilalt.
Bunul-simț se vede în asemenea momente obișnuite: când intrăm, când ascultăm, când facem loc cuiva în conversație. Sunt gesturi mici, dar din ele se construiește felul în care ne simțim unii în preajma celorlalți.
O strângere de mână durează câteva secunde. Impresia de respect pe care o lasă poate dura mult mai mult.
