Am ajuns într-un punct ciudat al societății.
Dacă îți faci cruce când treci prin fața unei biserici, unii te privesc ca pe un om „rămas în urmă”. Dacă vorbești despre credință, familie sau tradiție, riști imediat să fii catalogat drept demodat.
În schimb, când vine vorba despre alte valori, inclusiv despre susținerea comunității LGBT, ni se cere toleranță, acceptare și respect.
Foarte bine. Dar există o întrebare simplă:
De ce toleranța trebuie să funcționeze doar într-o singură direcție?
De ce omul credincios trebuie să accepte și să respecte alegerile altora, dar credința lui poate fi ironizată fără probleme?
Nu trebuie să gândim la fel. Nu trebuie să avem aceleași convingeri. Dar dacă vorbim despre libertate, atunci libertatea trebuie să fie pentru toți.
Să îți faci cruce nu înseamnă că ești înapoiat.
Să mergi la biserică nu înseamnă că ești mai puțin modern.
Să îți aperi credința nu înseamnă că îi urăști pe cei care trăiesc diferit.
👉 Respectul nu poate fi selectiv. Ori îl acordăm tuturor, ori nu mai vorbim despre toleranță.
AS Press | Pastila de opinie
