Una dintre cele mai bune voci din județul Cluj, cu un timbru vocal și o prezență scenică inedită, a devenit șefa de promoție a Academiei Naționale Gheorghe Dima din Cluj Napoca. Nicoleta Hădărean a demonstrat că școala și pasiunea merg foarte bine pe același drum. Artista excelează atât din punct de vedere profesional cât și personal. În acest context, am chestionat-o pe Nicoleta cu privire la această reușită.
Adrian Soporan: Felicitări pentru această reușită! Șefă de promoție la Academia Națională de Muzică Gheorghe Dima nu este deloc puțin. Ce înseamnă pentru tine?
Nicoleta Hădărean: Pentru mine este un privilegiu să fiu șefă de promoție a academiei în care am studiat pe parcursul celor 3 ani, fiind dovada muncii și efortului depuse care nu au fost și nu vor fi niciodată în zadar. Este o onoare ca străduința mea să fie răsplătită de către profesorii dedicați ai academiei care au avut mereu încredere în mine și au știut că mă pot descurca indiferent de circumstanțe.
Adrian Soporan: Nu te întreb cât de greu a fost, ci cât de mult ți-ai dorit?
Nicoleta Hadarean: Nu a fost deloc ușor, deși mi-am auzit des întrebarea ,,Ce puteți face la muzică?”, ,,Oricum doar cântați”. Ei bine, nu este așa. Cântatul în toți acești 3 ani a avut, părerea mea, un procent de 30-40%, pe lângă teoria muzicală care uneori ne dă bătăi de cap și trebuie să o cunoaștem ,,până ne iasă pe urechi”. La fel de greu este în orice domeniu, contează foarte mult dedicarea ta și cât ești dispus să înveți pentru a reuși. Eu am fost dispusă să învăț. De mică am considerat că școala trebuie să fie pe primul loc, după care cântatul sau alte activități ,,extra”. Norocul meu este că am avut ocazia să studiez ceea ce îmi place și am putut îmbina frumos învățatul cu cântatul. În ceea ce privește dorința mea, am pornit cu gândul de a dobândi cunoștințe noi, valoroase, în domeniul muzical și să le pot oferi mai departe. Nu m-am zbătut niciodată pentru diverse titulaturi, burse etc, dar, cum spuneam anterior, munca și efortul se vor răsplăti într-un final. Asta se întâmplă doar atunci când faci lucrurile din drag și pasiune.
Adrian Soporan: Care este perspectiva după absolvirea acestei academii?
Nicoleta Hădărean: După absolvirea celor 3 ani în care am descoperit o parte din tainele teoriei, istoriei, pedagogiei muzicale, doresc să încep studiile masterale din cadrul Academiei de Muzică ,,Gheorghe Dima”, dar pe o altă ramură a muzicii, iar apoi să continui cu studiile doctorale. Momentan nu am în plan să concurez pentru un post în învățământul românesc ca profesor de educație muzicală, acum mă bucur că am ocazia să împărtășesc cu alți copii, tineri talentați tot ceea ce am învățat și experimentat în cariera mea muzicală, mă bucur că pot să fac diferența și să îmi exprim părerea în acest domeniu.
Adrian Soporan: Ești o păstrătoare a tradițiilor românești și pe unde cânți împărtășești multă dragoste și pasiune pentru folclor. Mai este la ,,modă” folclorul?
Nicoleta Hădărean: Folclorul nu se va demoda niciodată, deși câteodată, noi cei care cântăm și la evenimente, ne ,,uităm” constumul popular acasă, din cauza faptului că trebuie să abordăm o diversitate de genuri muzicale. Și chiar dacă ar fi să se întâmple acest lucru, tot folclorul rămâne sursa de inspirație pentru multe alte genuri muzicale, fie texte, fie linii melodice sau fragmente de melodii, preluate și prelucrate în diverse moduri.
Adrian Soporan: Lucruri pe care vrei să le evidențiezi din școală…
Nicoleta Hădărean: Ofertă educațională bine conepută, profesori dedicați, studenți conștincioși, forme și analize muzicale 😀 (cine știe, cunoaște)
Adrian Soporan: Cui vrei să mulțumești?
Nicoleta Hădărean: Nu pot să nu îi amintesc pe profesorii mei, cărora le datorez o parte importantă din formarea mea ca om, în primul rând, pe lângă cunoștințele acumulate. Vă mulțumesc pentru sfaturile oferite și pentru că nu ați lăsat întrebări fără răspuns, fie că erau întrebări legate de viața profesională, fie de cea personală. Nu am cuvinte prin care să îmi pot exprima recunoștința față de familia mea, fără de care cu siguranță nu aș fi ajuns în punctual în care sunt astăzi.
