Există mulți oameni simpli, care au realizat lucruri mari în viață. Aceștia au fost motivați și dedicați în a-și urmări visele și a depune eforturi susținute pentru a le atinge. Un exemplu de astfel de om este Părintele Ioan Morar, un om care a reușit, cu ajutorul lui Dumnezeu și a enoriașilor, să ridice o frumoasă biserică în cartierul Șarât. Cea mai nouă, frumoasă și impunătoare biserică din Câmpia Turzii. Doar dânsul și Dumnezeu știu câte sacrificii s-au făcut pentru ridicarea acestui impunător lăcaș de cult.
Cheia succesului părintelui Ioan Morar a fost perseverența, încrederea în Dumnezeu și în propriile puteri și o pasiune puternică pentru ceea ce a făcut.
În data de 23 aprilie, ziua când s-a celebrat Hramul Bisericii, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, purtătorul de biruință, și 30 de ani de la punerea pietrei de temelie, Părintele Mazăre, Pr. Rusu și Pr. Vasile, au fost învitați să săvârșească Sfânta Liturghie alături de Pr. Morar.
La finele slujbei, Pr. Morar a rostit un scurt cuvânt duhovnicesc, de mulțumire, pentru toți cei care au fost alături în realizarea acestui vis. Este greu să construiești o casă darămite o biserică.
Vizibil emoționat, cu nod în gât, cu o simplitate ieșită din comun, Pr. Morar a ridicat ochii către cer, mulțumit fiind de această mare realizare. Modest fiind, dânsul zice că meritul este a lui Dumnezeu și a enoriașilor, însă cu toții știm că inițiativa este cea mai importantă, iar inițiativa a fost a Părintelui Ioan Morar.
Vredinic este!
„Parohia Ortodoxă Română Câmpia Turzii IV a luat fiinţă la data de 01.01.1993, în cartierul Şarât, prin desprinderea a 500 de familii de credincioşi din parohiile Câmpia Turzii I şi Câmpia Turzii II. La data sus menţionată a fost numit – prin concurs – primul ei preot paroh în persoana părintelui Ioan Morar, fost paroh la Parohia Ortodoxă Română Aiton. Parohia nu avea biserică proprie, nici casă parohială, nici alte bunuri. S-a slujit la altarul bisericii mamă până în anul 1997, alături de vrednicul preot Augustin Câmpean, trecut la cele veşnice în anul 2005. Piatra de temelie a noii biserici a fost pusă de către P.S. Irineu, episcop vicar, la data de 23. 04. 1993. Pe un teren viran, primit gratuit prin concesionare de la Primăria Câmpia Turzii, cu un proiect întocmit de ing. Tuşa Mihail, din Cluj-Napoca, s-au început în vara anului 1994 lucrările de construcţie a bisericii parohiale. S-au mobilizat toate forţele, enoriaşi, în special dl. Sever Mureşan, fiu al municipiului, familia Chirilă Ioan şi Maria, Societatea Comercială Industria Sârmei Câmpia Turzii prin directorii Radu Hanga, Marius Bordea şi Doru Melian, Consiliul şi Comitetul Parohial alături de Guvernul României, Ministerul Cultelor şi Culturii, Primăria şi Consiliul Local al Municipiului şi Consiliul Judeţean Cluj. La finele anului 2000, lucrările de construcţie au fost terminate, iar biserica a fost pregătită pentru pictură. Clopotele bisericii au fost fabricate în atelierele Turnătoriei Metalul, din Cluj-Napoca, iar inginerul Nicuşan Dumitru, din Târgu Mureş confecţionat partea de automatizare a acestora şi cele 2 policandre. Pictura în tehnica frescă a fost realizată între anii 2002-2011 de către pictorul prof. Dimitrie Bănică din Bucureşti, iar iconostasul a fost sculptat în lemn de stejar de către fraţii Ioan şi Constantin Airinei din localitatea Lunca, judeţul Neamţ şi împodobit cu icoane realizate de pictorul Vasile Lefter. De la constituirea noii parohii şi până astăzi lucrările au fost coordonate de preotul paroh Ioan Morar. Construirea acestui lacaş de cult a fost mai mult decât necesară, întrucât cartierul Şarât se situează la mare distanţă de cea mai apropiată biserică. Realizarea a adus multă bucurie şi mângâiere în sufletul credincioşilor din zonă. La data de 23 octombrie 2011, prin rugăciunile Înaltpreasfințitului Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei al Clujului s-a sfinţit biserica noastră, în prezenţa unor oficialităţi de la Bucureşti, Cluj-Napoca, Câmpia Turzii şi a unui număr mare de credincioşi.
Mulţumim cu smerită plecăciune lui Dumnezeu că ne-a ajutat să ne vedem strădania noastră şi jertfelnicia enoriaşilor noştri înfăptuită. Ea va sta peste veacuri drept mărturie a dreptei noastre credinţe.”
Protopopiatul Turda
