“Excursia în Deltă a devenit un obicei ca în fiecare lună septembrie Asociația Teritorială a Refugiaților și Deportaților din Câmpia Turzii să poposească pentru câteva zile în Delta Dunării. Anul acesta zilele dedicate Deltei Dunării au fost din 18 până în 20 septembrie. După un drum lung cu trenul și cu autocarul ajungem la Tulcea și ne îmbarcăm pe vaporul Moldova cu destinația Crișan pe malul Sulina. Acolo suntem așteptați de gazde cu apetisante preparate din pește, nelipsind renumitul borș, urmând o binemeritată odihnă în camera frumoasă strălucind de curățenie.
A doua zi avem programată o descindere cu barca cu motor pe canalele și lacurile ce nu lipsesc în frumoasa noastră Deltă. Astfel, întâlnim primul loc numit Bogdaproste, nu departe trecem peste al doilea “Trei Iezere” și apoi urmând al treilea “Lacul Rădăcinoase. Ne fascinează apoi fauna compusă din toate foarte multe păsări: lebede mărețe unele cu puii lor, frumoși pelicani care trăiesc în colonii, egrete, cormorani, rațe sălbatice, pescăruș, albatros toate acestea cuibărind în Deltă. ne întâlnim pe canale cu mulți pescari unii staționând săptămâni sau luni întregi în mici amenajări. Nu uităm să-i salutăm și să le urăm fir întins anunțându-i că suntem din inima Transilvaniei cu multă mândrie. În continuare ne oprim la singurul așezământ monahal din Deltă, Schitul de călugări cu biserica Sfântul Atanasie. Schitul este așezat și găzduiește nouă călugări, toți din Moldova. Întorcându-ne spre casă nu uităm să ne oprim la Mila 23 localitatea mult regretatului Ivan Patzaichin, dispărut prea devreme dintre noi. Revenind la bază ne înfruptăm din nou din bogatul meniu pescăresc. Ziua următoare este rezervată vizitării pădurii și satului Letea, acesta din urmă a ajuns o localitate depopulată, fără locuri de muncă, dar cunoscută datorită Pădurii care poartă numele și cailor sălbatici. Vegetația pădurii este în principal formată din stejari, unii bătrâni cu ramurile contorsionate neîntâlniți în alte locuri. Fenomenul este explicabil prin faptul că rădăcinile lor sunt întinse la suprafața, solul din adâncime fiind puțin fertil. Ca o curiozitate găsim în pădure și liane asemănătoare cu cele din filmele cu Tarzan. Ne întoarcem înapoi spre locul de cazare cu regretul că următoarea zi ne va găsi în drumul către casă.”
Asociația Teritorială a Refugiaților și Deportaților din Câmpia Turzii
