Satele din Câmpia Transilvaniei ascund comori inestimabile în ce privește dorul și dragul cântat.
Așa a descoperit Sara Rusu încă din fragedă copilărie, odata cu studiul VIORII astfel de locuri binecuvântate în Câmpia
Transilvaniei (Budatelec/Budești și Tușin). A avut norocul să aibă bunici aici în câmpie (la confluiența a trei județe Cluj, Mureș și Bistrița-Năsăud) și astfel a descoperit că în această zonă există un adevărat tezaur scris și nescris în lumea
ceterașilor de altădată. De la cinci ani are vioara în mână, o consideră ca și ceva
care are suflet, îi dă un respect deosebit, cateodată chiar VIOARA este pe primul loc înaintea propriei persoane.
A însoțit-o mereu în Colegiul Național de Arte-vioara. Era mai târziu când prin intermediul părinților (mari iubitori și
păstratori de tradiții/Casa Rusu-Campia Transilvaniei)- avea să afle că pe vremea bunicilor, VIOARA (cetera) era nelipsită la jocurile organizate în centrul satelor sau cu prilejul multor sărbători din câmpie. La scurt timp Sara a înțeles că are o menire, trebuia să culeagă cântecele care sunau “dupa ureche” dar te “ungeau” la suflet, pentru că vrând-nevrând ceterașii câmpiei vor dispărea
încetul cu încet și această zestre muzical-folclorică trebuie păstrată. Ajunsă în pragul adolescenței Sara și-a propus să nu lase acele jocuri să se risipească odată cu oamenii care le-au slujit atâta vreme și în fiecare zi alături de VIOARA EI fac eforturi pentru ca într-o zi cântecele câmpiei să fie la loc de cinste.
